Theodor Burghele s-a născut la data de 12 februarie 1905 în oraşul Iaşi, într-o veche familie de boieri moldoveni. A urmat studii la Facultatea de Medicină din Iaşi (1922-1928), obţinând în anul 1929, la Iaşi, titlul ştiinţific de doctor în medicină şi chirurgie cu teza ‘”Splenomegalia micotic㔑. A urmat apoi cursuri de specializare la Clinica de urologie din Viena (1930-1931).
Şi-a început activitatea profesională ca asistent universitar la clinica chirugicală şi urologică condusă de către prof. dr. [[Nicolae Hortolomei]], al cărui elev a fost. în anul 1937, Burghele a devenit şef de lucrări, iar în 1940 conferenţiar la Catedra de Chirurgie de la Spitalul Colţea.
În anul 1946, când se înfiinţează o clinică de chirurgie a căilor urinare la Spitalul Panduri, a fost numit în funcţia de profesor universitar la Facultatea de Medicină din Bucureşti şi a preluat conducerea unităţii. Ca urmare a demersurilor prof. Burghele s-a creat în anul 1965 la acel spital o policlinică de urologie şi nefrologie, unde se făceau investigaţii complexe asupra bolnavilor trimişi din întreaga ţară, în vederea efectuării de intervenţii operatorii sau a tratamentelor ambulatorii.
Între anii 1957-1972 a fost rector al Institutului de Medicină şi Farmacie din Bucureşti. în anul 1969 a obţinut titlul de ‘Om de ştiinţă emerit’. A fost ales ca membru corespondent (1955) şi apoi membru titular (1963) al Academia Române. De asemenea, între anii 1976-1977, a fost preşedinte al Academiei Române.
A fost membru activ sau de onoare al mai multor societăţi şi foruri medicale din ţară sau internaţionale: Societatea română de chirurgie, Academia franceză de medicină, Asociaţia franceză de urologie, Societatea internaţională de chirurgie, membru asociat al Academiei de Chirurgie din Paris ş.a. A făcut parte din colegiul de redacţie al revistelor: ‘Chirurgia’, ‘Urologia internationalis’, ‘European Urology’, ‘Urologija y Nephrologia’, ‘Experimentalnia Hirurgija y Anestesiologija’, ‘Excepta medica (Surgy)’, ‘International Urology and Nephro’.
Şef de şcoală chirurgicală şi remarcabil chirurg, prof. dr. Theodor Burghele a abordat o variată gamă de probleme, atât în cercetare, cât şi în diferitele studii publicate: dinamica căilor urinare superioare, tumorile renale, şocul chirurgical, anestezie şi reanimare modernă, chirurgie experimentală.
în perioada 24 aprilie 1972 – 18 martie 1975, prof. dr. Theodor Burghele a deţinut funcţia de ministru al sănătăţii în guvernele din România, devenind şi medic personal al lui Nicolae Ceauşescu, care suferea de unele disfuncţii ale aparatului urinar. A încetat din viaţă la data de 3 iunie 1977 în oraşul Bucureşti, în urma unui infarct miocardic.
LUCRARILE DR. TH. BURGHELE
- ”Vitaminele în chirurgie” (1944)
- ”Rinichiul de şoc” (1962) – în colaborare cu W. Rugendorf
- ”Urgenţele în urologie” (1967) – în colaborare cu D. Bocancea, P. Simici şi V. Neagu
- ”The neurogenic bladder in spinal cord injuries” (1970)
- ”Erreures, fautes et risques en urologie” (1971)
- ”Riscul uretro-vezical în chirurgia abdominală şi pelvină”
- ”Viaţa şi opera Acad. N. Hortolomei” (1972)
- ”Tulburări vezicale în traumatismele medulare” – în colaborare cu V. Ichim
- ”Tuberculoza uro-genitală” – împreună cu C. Blaga
De asemenea, a fost redactor al Tratatului de patologie chirurgicală (Ed. Medicală, 1975).